O cafea, un început

Mi-ar plăcea să ne întâlnim într-o zi fără grabă. Să alegem o cafenea liniștită, să comandăm câte ceva și să vorbim despre lucrurile care ne fac să râdem. Eu voi încerca să nu vărs cafeaua de emoție. Nu promit că voi reuși, dar promit că măcar vom avea despre ce povesti.

Nu vin cu un discurs pregătit și nici cu o listă de întrebări ca la un interviu. Aș vrea să aflu cine ești atunci când te simți în largul tău: ce îți place, ce te entuziasmează și care sunt acele lucruri mici care îți pot schimba ziua în bine. Îți voi povesti și eu despre mine, inclusiv despre obiceiul meu de a crede că „plec în cinci minute” înseamnă, uneori, cincisprezece.

Nu știm dacă după prima cafea va urma o a doua. Dar dacă zâmbim amândoi când ne luăm rămas-bun, eu aș spune că merită să aflăm.