Trebuie să facem totul împreună? Cum văd eu timpul liber într-o relație

Vreau să-mi placă să petrec timp cu partenera mea. Dar dacă pentru o relație bună trebuie să fim împreună în fiecare minut liber, încep să cred că unul dintre noi a fost angajat ca escortă permanentă a celuilalt. O viață comună nu trebuie să însemne confiscarea vieților individuale.

1. Nu trebuie să avem aceleași hobby-uri

Partenera poate iubi o activitate care pe mine nu mă atrage, iar eu pot avea proiecte sau hobby-uri care pe ea nu o interesează. Nu văd asta ca pe o problemă. Doi oameni nu trebuie să devină aceeași persoană după ce intră într-o relație.

„Vii cu mine?” — „La ce?” Ea explică. Adrian: „Te iubesc suficient încât să-ți doresc distracție maximă fără mine.” Evident, uneori merită să încercăm activitățile celuilalt. Dar nu trebuie să transformăm participarea la fiecare hobby într-un test de iubire.

2. Avem nevoie și de lucruri ale noastre

În același timp, vreau să avem activități pe care le asociem cu noi doi: cafea, restaurant, plimbări, filme, excursii, gătit, călătorii sau poate un hobby pe care îl descoperim împreună.

Îmi place ideea că într-o relație apar lucruri care nu erau „ale mele” sau „ale ei” înainte, ci devin pur și simplu „ale noastre”. Nu pentru că trebuie, ci pentru că ne face plăcere.

3. O seară acasă poate fi o întâlnire

Nu fiecare întâlnire trebuie să însemne restaurant scump, cinema și cocktailuri. Putem găti ceva, vedea un film, bea o cafea și vorbi acasă. Uneori tocmai serile simple sunt cele mai relaxate.

Buget: 20 €. Dress code: trening. Transport până la întâlnire: aproximativ șapte metri. Romantic nu înseamnă obligatoriu scump și nici nu trebuie să existe permanent un program impresionant.

4. Prietenii trebuie să rămână

Nu vreau ca în momentul în care intrăm într-o relație toți prietenii să primească DELETE. Ea poate ieși cu prietenele, eu cu prietenii și putem avea relații sociale care nu necesită participarea permanentă a celuilalt.

O relație ar trebui să adauge ceva vieții noastre, nu să elimine toate celelalte legături. Desigur, timpul se reorganizează, dar prietenia nu devine automat suspectă doar pentru că avem partener.

5. „Unde ești?” nu trebuie să devină serviciu de localizare

Este normal să știm aproximativ planurile celuilalt, mai ales dacă locuim împreună. Dar există o diferență între comunicare și monitorizare: „18:02 — unde ești?”, „18:07 — acum?”, „18:14 — cine este acolo?”, „18:16 — trimite poză”.

Asta nu mai este interes. Este Adrian Tracking Services GmbH. Nu vreau să avem nevoie de raport GPS ca să putem petrece separat câteva ore fără anxietate.

6. În vacanță nu avem nevoie de program militar

Îmi place să planific suficient cât să știm ce vrem să vedem și să nu pierdem jumătate de zi căutând informații pe trotuar. Dar există riscul să transformăm concediul într-un proiect: 08:00 mic dejun, 08:37 plecare, 09:12 obiectivul 1.

La un moment dat partenera are dreptul să spună: „Adrian... suntem în concediu.” Planificarea trebuie să ne ajute să ne bucurăm de călătorie, nu să ne facă să alergăm după propriul program.

7. Uneori nu facem absolut nimic

Nu vreau să umplem fiecare weekend cu activități doar pentru a simți că l-am folosit. Uneori putem dormi mai mult, bea cafea, mânca, vedea un film și ieși la o plimbare. Și atât.

Dacă la 19:00 ne întrebăm „ce am făcut astăzi?” și răspunsul este „aproape nimic”, uneori asta înseamnă că weekendul și-a făcut perfect treaba. Odihna nu trebuie justificată prin productivitate.

8. Telefonul poate fura timpul comun fără să observăm

Putem fi fizic la aceeași masă și mental în două feed-uri complet diferite. Nu vreau să demonizez telefonul, dar vreau să observăm când ne ia exact timpul pe care pretindem că îl petrecem împreună.

Dacă am ieșit la cafea și amândoi stăm 40 de minute pe telefon, poate trebuia să trimitem telefoanele la întâlnire și noi să rămânem acasă. Uneori simplul gest de a pune telefonul deoparte schimbă complet conversația.

9. Timpul personal nu este respingere

Dacă partenera spune „astăzi vreau puțin timp pentru mine”, nu vreau să interpretez automat că relația este în pericol. Și eu trebuie să pot cere același lucru fără ca ea să creadă că încerc să mă îndepărtez.

Oamenii au nevoie uneori de liniște, hobby-uri sau pur și simplu de câteva ore singuri. Pentru mine, apropierea sănătoasă include și suficientă siguranță încât separarea temporară să nu fie percepută ca amenințare.

10. Ne place și viața obișnuită împreună?

Este ușor să ne placă Parisul împreună. Întrebarea mai interesantă este dacă ne place și sâmbăta în care mergem la supermarket, bem cafea și nu se întâmplă nimic spectaculos.

Asta spune mult despre compatibilitate. Cea mai mare parte a vieții nu este vacanță. Dacă ne place compania celuilalt și în zilele normale, avem ceva mult mai valoros decât o colecție de fotografii frumoase.