De ce am creat „Între Noi Doi” și cele 100 de întrebări

Nu cred că un algoritm poate prezice iubirea și nici că un procent poate decide dacă doi oameni ar trebui să formeze un cuplu. „Între Noi Doi” are un scop mult mai simplu: să ne ajute să descoperim mai devreme cum gândim despre lucrurile care pot conta într-o relație.

1. De unde a pornit ideea

Cafea în Doi a pornit din dorința mea de a mă prezenta direct, fără să mă reduc la câteva fotografii și un profil scurt. Cafea în Doi îmi permite să spun cine sunt. Există Povestea mea, există blogul și există articole în care explic direct cum văd fidelitatea, încrederea, familia, banii sau viitorul. Dar toate acestea au o limită evidentă: până în acel punct vorbește în principal o singură persoană — eu.

Mi-am dorit o modalitate prin care și femeia care ajunge pe site să poată spune cum vede aceleași lucruri. Nu printr-un mesaj lung și nici printr-un interviu incomod. De aici a apărut „Între Noi Doi”: un set structurat de întrebări care ne oferă un punct de plecare pentru conversație.

2. De ce 100 de întrebări

Zece întrebări ar fi fost mai rapide, dar ar fi redus compatibilitatea la câteva idei foarte generale. În același timp, nu voiam un chestionar interminabil. Am ales 100 de întrebări împărțite în zece capitole, câte zece pentru fiecare domeniu.

Capitolele acoperă relația și angajamentul, comunicarea, conflictele, afecțiunea, familia și copiii, stilul de viață, viața împreună, banii și munca, viitorul și încrederea. Nu înseamnă că acestea sunt toate lucrurile care contează între doi oameni. Sunt însă suficiente pentru a deschide multe dintre conversațiile pe care eu le consider importante.

3. De ce maximum 1.000 de puncte

Am vrut ca mecanismul să fie ușor de înțeles. Fiecare dintre cele 100 de întrebări poate contribui cu maximum 10 puncte. Dacă răspunsurile noastre sunt foarte apropiate, întrebarea aduce mai multe puncte; dacă sunt foarte diferite, mai puține. Maximumul este astfel 1.000.

Nu este o formulă secretă și nici un model care pretinde că înțelege psihologia completă a două persoane. Este pur și simplu o modalitate consistentă de a compara răspunsurile. Tocmai transparența este importantă pentru mine: vreau să fie clar ce măsoară scorul și, mai ales, ce nu măsoară.

4. De ce există scor separat pentru fiecare capitol

Un rezultat precum 820/1.000 este interesant, dar singur spune prea puțin. Două persoane pot avea scor foarte mare la stil de viață și comunicare, dar unul mult mai mic la familie. Pentru mine, distribuția este mai utilă decât media.

Dacă vedem Familie 55/100, întrebarea importantă devine „de ce?”. Poate avem câteva preferințe diferite care pot fi discutate. Sau poate unul dintre noi își dorește copii și celălalt nu. Aceste două situații nu ar trebui tratate la fel doar pentru că produc un anumit număr. Scorurile pe capitole ne spun unde să privim mai atent.

5. Ce NU înseamnă scorul

Dacă obținem 900/1.000, asta nu înseamnă că există 90% probabilitate ca relația noastră să reușească. Testul nu poate măsura atracția, chimia, umorul, felul în care ne simțim când vorbim sau modul în care vom reacționa peste ani la situații pe care astăzi nici nu le putem anticipa.

În același fel, un scor mai mic nu este o sentință. Poate exista o diferență mare la un subiect care pentru amândoi este puțin importantă. Rezultatul trebuie citit ca o hartă a răspunsurilor noastre, nu ca o predicție despre viitor.

6. De ce vreau să văd și diferențele

Dacă testul ar afișa doar lucrurile la care răspundem identic, ar pierde o mare parte din utilitate. Uneori tocmai diferența produce cea mai bună conversație. Putem descoperi că am presupus lucruri complet diferite despre bani, timp personal, familie sau felul în care rezolvăm conflictele.

Prefer să aflu aceste lucruri devreme. Nu pentru a elimina imediat pe cineva care gândește diferit, ci pentru a putea întreba: „Cum vezi tu asta?” Unele diferențe se pot negocia foarte ușor. Altele ne pot arăta că vrem vieți fundamental diferite. În ambele cazuri informația este utilă.

7. Ce se întâmplă după întrebarea 100

Nimic automat. Nu apare un algoritm care spune „da” sau „nu”. Nu există o limită magică peste care trebuie să avem o relație și sub care nu avem voie să ne cunoaștem.

Dacă există interes reciproc, următorul pas este intenționat foarte simplu: o conversație și o cafea. Putem vorbi despre rezultatul testului, despre întrebările la care am răspuns diferit sau despre cu totul altceva. În acel moment, chestionarul și-a făcut treaba. Ne-a oferit câteva lucruri despre care putem vorbi; de acolo începe cunoașterea reală.