Cum văd eu rolurile într-o familie: cine muncește, cine gătește și cine spală vasele?

Nu cred în două fișe fixe de post: „bărbat” și „femeie”. Cred că într-o familie există lucruri care trebuie făcute și doi adulți care trebuie să găsească o variantă echitabilă de a le face. Și da, indiferent cât de modernă este relația, la un moment dat cineva tot trebuie să scoată gunoiul.

1. Viața împreună nu este numai partea romantică

La început există mesaje, cafea, întâlniri și weekenduri. Mai târziu apare unul dintre adevăratele teste de compatibilitate: coșul cu rufe. Poți avea 950 din 1.000 de puncte la „Între Noi Doi”, dar șosetele tot nu merg singure la mașina de spălat.

Viața în aceeași casă înseamnă multe lucruri mici care trebuie făcute repetat: cumpărături, mâncare, vase, curățenie, rufe, facturi și organizare. Nu sunt spectaculoase, dar felul în care le împărțim poate influența atmosfera relației mult mai mult decât pare.

2. Nu cred că femeia trebuie să facă automat toată casa

Dacă amândoi muncim, nu văd logica prin care ea termină serviciul și începe automat schimbul doi acasă, în timp ce eu consider că ziua mea s-a încheiat. Gătitul, vasele, cumpărăturile și curățenia sunt responsabilități ale gospodăriei, nu o descriere tradițională a postului de femeie.

Eu lucrez ca sudor și pot avea zile sau schimburi lungi. Asta contează când împărțim lucrurile, dar nu este o autorizație permanentă de a nu mai observa că există o casă în jurul meu. Dacă locuiesc acolo, particip și eu la funcționarea ei.

3. Dar nici 50/50 la fiecare farfurie

Echitatea nu înseamnă să avem un tabel pe frigider în care bifăm fiecare lingură spălată. Dacă într-o perioadă eu lucrez foarte mult, poate ea preia mai multe lucruri. Dacă într-o altă perioadă ea are un program dificil, pot face eu mai mult.

Nu vreau să ajungem la ora 21:03 cu discuția: „Eu am spălat patru farfurii, tu numai trei.” Relația ar deveni rapid un departament de audit cu beneficii romantice foarte limitate. Pentru mine contează echilibrul în timp și sentimentul că niciunul nu profită de celălalt.

4. Putem împărți lucrurile și după ce știm sau ne place să facem

Poate unul dintre noi gătește mai bine și chiar îi place. Celălalt poate prefera cumpărăturile, organizarea sau alte treburi. Nu cred că toate activitățile trebuie alternate doar pentru a demonstra un principiu.

Dacă ei îi place să gătească și mie nu, nu este o problemă ca ea să gătească mai des dacă aceasta este alegerea noastră. Diferența apare între „îmi place și am ales” și „ești femeie, deci trebuie”. La fel, dacă eu fac mai bine un anumit lucru, nu am nevoie să îl împărțim artificial doar pentru a ajunge la o simetrie perfectă.

5. Vreau să pot funcționa și singur

Nu vreau o parteneră pentru că am nevoie de cineva care să îmi gătească, să îmi spele hainele sau să îmi organizeze viața. Un adult ar trebui să poată face lucrurile de bază necesare pentru propria existență. Relația trebuie să adauge parteneriat, nu să înlocuiască independența elementară.

Sigur că într-un cuplu ajungem să facem lucruri unul pentru celălalt. Tocmai asta este una dintre părțile frumoase. Dar este foarte diferit să gătești pentru cineva pentru că vrei, față de a deveni serviciul permanent de catering al unei persoane care refuză să învețe unde se află tigaia.

6. Copiii multiplică misterios treaba

Copiii au un talent impresionant de a genera rufe, vase, jucării, programări, drumuri și obiecte care trebuie cumpărate exact în momentul în care magazinele sunt aproape închise. O familie cu copii are pur și simplu mai multe lucruri de organizat.

De aceea nu cred că apariția unui copil transformă automat toate aceste responsabilități în sarcinile mamei. Dacă avem un copil împreună, responsabilitatea crește pentru amândoi. Poate nu vom face exact aceleași lucruri, dar vreau ca amândoi să fim participanți reali la viața familiei.

7. Uneori soluția inteligentă este să plătim pe cineva

Dacă amândoi muncim și situația financiară permite, nu văd nimic greșit în a plăti periodic pentru curățenie sau alte servicii care ne economisesc timp. Nu cred că relația devine mai autentică dacă petrecem sâmbătă trei ore certându-ne cine curăță baia doar pentru a demonstra că putem face absolut totul singuri.

Timpul are și el valoare. Uneori banii pot cumpăra câteva ore pe care le petrecem cu copiii, cu proiectele noastre sau pur și simplu împreună. Nu este soluția pentru orice și nici o necesitate, dar mi se pare o opțiune perfect normală atunci când are sens.

8. Cel mai periculos este resentimentul

Problema reală nu este dacă într-o anumită săptămână unul face 60%, iar celălalt 40%. Problema apare când unul simte luni întregi: „eu fac tot și celălalt nici măcar nu observă”. Atunci fiecare farfurie nespălată începe să reprezinte ceva mult mai mare.

De aceea contează și aprecierea. Un simplu „mulțumesc că ai făcut asta” poate părea banal, dar arată că observ efortul celuilalt. Nu vreau ca lucrurile făcute pentru familie să devină invizibile doar pentru că sunt repetitive.